Originea sarbatorii Halloween


Celţii, care trăiau acum 2000 de ani în zona care, în prezent, acoperă Irlanda, Regatul Unit şi nordul Franţei, sărbătoreau Anul Nou pe data de 1 noiembrie. Această zi marca sfârşitul verii şi al recoltei dar şi începutul iernii, anotimpul asociat deseori cu moartea. Celţii credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou limita dintre tărâmul celor morţi şi lumea lor devine neclară şi că fantomele celor decedaţi se întorc să bântuie pământul, creând oamenilor probleme şi stricând recoltele. Tocmai de aceea, în noaptea de 31 octombrie, ei sărbătoreau Samhain, un festival pentru care construiau rugi sacri pe care făceau sacrificii zeităţilor sub formă de grâne sau de animale. Stingeau focurile din casă pentru a deveni neatrăgătoare pentru orice spirit ce ar dori să sălăşuiască acolo. Se îmbrăcau în costume fantomatice, făcute, în general, din piele şi capete de animale, şi se plimbau prin sat fiind cât mai înspăimântători cu putinţă pentru a alunga spiritele celor morţi care doreau să se reîntoarcă printre ei. Când sărbătoarea lua sfârşit, foloseau focul de la rugii de sacrificiu pentru a-şi aprinde focurile stinse mai devreme, în aceeaşi seară. Scopul era acela de a-i proteja pe parcursul iernii care urma. Probabil de aici a venit ulterior ideea dovlecilor luminaţi din interior. Odată cuceriţi de romani, celţii le-au transmis acestora obiceiurile lor. Deghizarea în fantome şi vrăjitoare a devenit un adevărat ritual pentru romanii ce credeau cu tărie în posedarea de către spirite malefice. Aşa se face că Samhain-ul celtic a fost combinat cu două sărbători de origine romana: Feralia, o zi de la sfârşitul lui octombrie, în care romanii îşi comemorau morţii şi festivalul în care o onorau pe Pomona, zeiţa romană a fructelor şi a copacilor. În secolul VII, influenţa creştinismului s-a extins şi pe pământul celtic. Papa Bonifaciu al IV-lea a stabilit ziua de 1 noiembrie ca fiind dedicată comemorării sfinţilor şi martirilor: Astfel a intrat în calendare "Ziua tuturor sfinţilor" (în original All Hollows Day – care dă numele Halloweenului) o sărbătoare care aducea mult cu festivalul celt, dar era desemnată de biserică. Sărbătorirea Halloween-ului a fost adusă în America de către mulţimea de imigranţi irlandezi ce a poposit pe ţărmurile continentului în jurul anilor 1840. Tot din această tradiţie a izvorât şi obiceiul cioplirii dovlecilor încât să înfăţişeze capete de monştrii, precum şi plasarea unei lumânări în interior, pentru a se obţine o imagine demonică. Tradiţia populară irlandeză povesteşte de un om numit Jack care a reuşit să îl păcălească pe diavol, care intenţiona să îi fure sufletul, urcându-l într-un copac. Văzându-l acolo, Jack a cioplit o cruce în trunchi, pentru ca Satana să nu se mai poată da jos. Apoi l-a lăsat să coboare doar după ce i-a promis că nu va mai încerca niciodată să îl ademenească pentru a-i fura sufletul. La moartea sa, Jack nu a fost primit nici în Rai, din cauza căilor sale "necreştineşti" de a se apăra, dar nici în Iad, deoarece îl păcălise pe Satan. I s-a dat doar un tăciune pentru a-l călăuzi în întunericul dintre Rai şi Iad. Până prin anii '30 a secolului trecut, în America, Halloween-ul devenise o sărbătoare seculară, dar centrată pe comunitate, cu parade şi petreceri răspândite prin tot oraşul. Tot cam în acest timp a fost resuscitată şi tradiţia "trick or treat" care datează probabil din vremurile paradelor de “Ziua tuturor sfinţilor” din Anglia. În timpul festivităţilor, săracii cerşeau mâncare şi oamenii le ofereau plăcinte numite "prăjituri de suflet" în schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele celor morţi din familia lor.